Floristica sau designul floral face parte din domeniul meseriilor în care mai multe componente vegetale (flori, crengi, muşchi, etc) şi nevegetale (panglici, sticlă, ceramică, hârtie, etc) concură la realizarea unui produs nou, unitar, armonios şi de o anumită valoare estetică, denumit decoraţiune florală. Combinaţiile de plante uscate şi chiar artificiale aşezate în vase decorative au la bază anumite caracteristici, care ţin de forma, structura, cromatica, linia şi textura materialului vegetal şi nevegetal şi trebuie să îndeplinească anumite specificaţii, referitoare la proporţionalitate, echilibru, zona de provenienţă a florilor, sezonalitate, caracterul florilor precum şi individualitatea acestora.
Termenul de floristică, folosit în ţările Europei continentale are ca echivalent designul floral (Floral design) în Statele Unite. Indiferent de terminologie, principiile şi tehnicile sunt similare, diferenţele înregistrându-se la nivel de stil: italian-mediteranean, franţuzesc-boem, german-rustic-tradiţional-modern, etc. Înrudită cu Ikebana prin prisma faptului că materialul folosit este, în principiu, acelaşi, de altfel floristica diferă mult de arta orientală. Ikebana foloseşte ca principii de bază simplitatea şi puritatea liniilor şi a culorilor, în timp ce în floristică accentul este pus pe compoziţiile alcătuite din plante şi flori tăiate variate şi divers colorate. Mai mult, aranjamentele rezultate conţin şi alte elemente, cum ar fi ghirlandele, fundele, panglicile,etc